Azoospermia este termenul medical folosit atunci cand nu exista spermatozoizi in ejaculat. Este incadrata in doua categorii in functie de cauza, obstructiva, in care exista un blocaj ce impiedica spermatozoizii sa ajunga in ejaculat, respectiv nonobstructiva, in care este implicata o productie redusa de spermatozoizi de catre testicule. Aceasta problema, intalnita intr-un procent de 1% dintre barbati, poate conduce la infertilitate masculina (10-15% dintre barbatii infertili se confrunta cu azoospermia).

Cauzele azoospermiei sunt legate de cele doua tipuri mentionate mai sus, respectiv de natura obstructiva sau nonobstructiva. Obstructiile care conduc la azoospermie apar de obicei in canalul deferent, epididim sau in canalul ejaculator. Problemele ce cauzeaza blocaje includ: traume sau leziuni in zonele respective, infectii, inflamatie, interventii chirurgicale anterioare in regiunea pelviana, dezvoltarea unui chist, vasectomie, mutatia genetica specifica fibrozei chistice (fie nu se formeaza canalul deferent, fie are loc o dezvoltare anormala a acestuia). Cauzele nonobstructive includ: cauze genetice, sindromul Kallmann, sindromul Klinefelter, deletia cromozomului Y, tulburari hormonale/endocrine, probleme ejaculatorii (ejaculare retrograda). Cauzele testiculare includ: anorhie, criptorhidism, sindromul numai cu celule Sertoli, blocaj spermatogenic, orhita urliana, torsiune testiculara, tumori, reactii adverse la anumite medicamente, folosirea drogurilor recreationale (unele narcotice), radioterapie/chimioterapie, diverse boli (diabet, ciroza, insuficienta renala), varicocel.

Deoarece nu exista simptome clare, diagnosticul pentru azoospermie se poate realiza cand in doua ocazii diferite mostra de sperma nu a relevat niciun spermatozoid in urma examinarii cu un microscop de putere mare (dupa ce proba a fost centrifugata in laborator). Medicul urolog sau androlog, alaturi de o examinare fizica amanuntita (va analiza organele reproductive in detaliu, in special penisul si scrotul, urmarind prezenta canalului deferent, inflamatia epididimului, marimea testiculelor, prezenta unui varicocel sau a unui blocaj in canalul ejaculator), va solicita istoricul medical, inclusiv imbolnaviri din copilarie, accidentari/interventii chirurgicale in regiunea pelviana, infectii urinare/de tract reproductiv, boli cu transmitere sexuala, expunere la chimio/radioterapie, medicatie prezenta si trecuta, abuz de alcool sau droguri, expunere recenta la temperaturi ridcate, istoric familial de defecte la nastere, retard mental sau fibroza chistica. De asemenea, specialistul poate recomanda masurarea nivelului de testosteron si de FSH (hormon foliculostimulant), testare genetica, ecografie sau radiografie a organelor reproductive (anomalii la nivel de forma si marime, prezenta unor tumori, blocaje, flux sanguin inadecvat), investigatii imagistice ale creierului pentru a identifica probleme ale hipotalamusului sau glandei pituitare, biopsie testiculara (prelevarea unei mostre de tesut din testicule).

Tratamentul azoospermiei depinde de cauza. Astfel, daca un blocaj este implicat in aparitia azoospermiei, interventia chirurgicala poate debloca tubii sau reconstrui si conecta tubii anormali sau nedezvoltati. Daca este vorba despre o secretie redusa de hormoni, pot fi recomandate tratamente hormonale, inclusiv cu hormon foliculostimulant (FSH), gonadotropina corionica umana (HCG), clomifen, anastrazol si letrozol. Daca cauza productiei precare de spermatozoizi este un varicocel, se impune o interventie chirurgicala, la fel ca si in cazul unei vasectomii (poate fi reversata daca se intervine intr-un timp scurt). In unele cazuri spermatozoizii pot fi prelevati direct din testicul cu ajutorul unei biopsii extinse precum micro-TESE, iar apoi pot fi folositi in proceduri precum fertilizare in vitro sau injectie intracitoplasmatica a spermei pentru obtinerea unei sarcini. De retinut ca in situatiile in care azoospermia are caracter ereditar, medicul poate recomanda o testare genetica a spermei inainte de a avea loc tehnici de reproducere asistata.