Cancerul de prostata reprezinta una dintre cele mai frecvente forme de cancer in randul barbatilor; mai exact, este a doua forma de cancer ca prevalenta in randul barbatilor si a patra in randul restului formelor de cancer. De obicei se dezvolta lent, fiind localizat doar la nivelul prostatei, insa exista si forme agresive, care se prolifereaza rapid. Cu cat este depistat mai devreme cu atat sunt mai crescute sansele de reusita a tratamentului.

In stadiile incipiente, cancerul de prostata poate sa nu se manifeste prin niciun simptom. In stadiile avansate pot fi observate urmatoarele: urinare dificila (senzatie de durere/arsura) sau frecventa, jet urinar cu putere redusa, sange in urina (hematurie) sau in sperma, ejaculare dureroasa, disconfort in regiunea pelviana, dureri osoase, disfunctie erectila, pierderea apetitului, scadere in greutate.

Aproape toate formele de cancer prostatic sunt adenocarcinoame, care se formeaza din celulele glandei prostatice (care produc lichidul prostatic ce este adaugat la sperma). Alte tipuri de cancer localizat in prostata (mai rare) pot include: carcinoame cu celule mici, tumori neuroendocrine, carcinoame cu celule tranzitionale, sarcoame.

Nu se cunosc cauzele exacte de aparitie a cancerului de prostata, insa se considera ca acesta apare cand unele celule din prostata devin anormale prin mutatii la nivel de ADN (se dezvolta si multiplica mai rapid decat in mod normal), acumulandu-se si formand o tumoare care poate invada si tesutul adiacent. Printre factorii de risc cunoscuti pentru acest tip de cancer se numara: varsta, rasa (barbatii afro-americani prezinta un risc mai mare si forme mai agresive), istoricul familial (de cancer prostatic sau cancer mamar), obezitatea, fumatul (risc dublu la fumatorii cronici).

Este recomandat screening-ul pentru cancerul de prostata in randul barbatilor de 50 de ani sau a celor care au factori de risc. Testele pentru diagnosticarea afectiunii in stadiile incipiente pot include tuseu rectal si test pentru antigenul specific prostatic (PSA). Daca este identificata o anomalie in urma acestora, pot fi recomandate teste suplimentare precum ecografie transrectala (pentru vizualizarea prostatei), biopsie de prostata (tesut din glanda prostatica este extras cu un ac subtire si analizat) sau biopsie prostatica tintita prin fuziune RMN. In urma biopsiei care confirma prezenta celulelor cancerigene, se stabileste gradul de agresivitate al cancerului, care variaza de la 2 la 10. Testarea genomica poate evalua mai precis riscul si gradul de agresivitate al cancerului prostatic. Daca cancerul s-a raspandit in organism, mai pot fi recomandate ecografie, tomografie, computerizata, tomogragie cu emisie de pozitroni, scanare osoasa.

Tipul de tratament depinde de mai mult factori, precum rata de progresie a cancerului, gradul de proliferare si starea generala de sanatate a pacientului, precum si potentiale beneficii sau efecte adverse ale tratamentului. Un cancer de prostata cu risc redus poate sa nu necesite tratament, decat monitorizare activa, respectiv teste sanguine, tusee rectale si biopsii efectuate regulat; aceasta abordare poate fi utila in cazul unui pacient cu varsta inaintata sau cu alte probleme de sanatate asociate. Interventia chirurgicala pentru cancerul de prostata presupune indepartarea glandei prostatice, o unei parti de tesut si a catorva noduli limfatici si poate fi efectuata in mai multe moduri. Astfel prostatectomia radicala asistata robotic este in momentul de fata cea mai comuna abordare terapeutica si poate permite chirurgului o gama mai precisa de miscari cu instrumentele chirurgicale decat in cazul interventiei traditionale minim invazive. O alta varianta de tratament poate fi radioterapia, fie sub forma de terapie cu raze X externe, fie cu radiatie introdusa in corp (material radioactiv este introdus direct in prostata – brahiterapie). Terapia hormonala este menita sa opreasca corpul din a produce testosteron, pe care celulele cancerului prostatic se bazeaza pentru a se prolifera; in acest fel se incetineste dezvoltarea celulelor si se micsoreaza dimensiunea tumorii (poate fi folosita inainte de radioterapie).Criochirurgia sau crioablatia implica congelarea tesutului pentru a distruge celulele canceroase si este folosita in cazurile in care radioterapia nu a functionat. Chimioterapia presupune administrarea de medicamente care impiedica dezvoltarea rapida a celulelor, inclusiv celulele canceroase; poate fi administrata pe cale intravenoasa sau orala; reprezinta o varianta de tratament pentru barbatii cu cancer prostatic raspandit in alte zone din corp sau la cei care nu raspund la terapia hormonala. Mai este posibila si terapia biologica (imunoterapia) care foloseste celule propriul sistem imunitar pentru a combate celulele canceroase, insa nu se cunoaste eficacitatea sa.

In cazul in care cancerul de prostata nu este tratat la timp se poate raspandi la organele invecinate (vezica urinara) sau poate circula prin fluxul sanguin sau sistemul limfatic pana la oase si alte organe; atunci cand se extinde poate raspunde la tratament, dar mai putin probabil sa fie vindecat. De asemenea, in functie de gravitate si de tratament, cancerul de prostata poate cauza incontinenta urinara sau disfunctie erectila.