Incontinenta urinara reprezinta pierderea controlului vezicii urinare si este o problema des intalnita si extrem de jenanta. Gravitatea sub care se prezinta variaza de la pierderea ocazionala de urina cand tusiti sau stranutati pana la o nevoie atat de brusca si puternica de a urina incat nu ajungeti in timp util la toaleta. Cu toate ca incontinenta este mai comuna in randul persoanelor in varsta, nu reprezinta o consecinta inevitabila a imbatranirii.

Tipurile de incontinenta urinara includ: incontinenta de stres (pierderile de urina apar cand este exercitata presiune asupra vezicii urinare prin tuse/stranut/ras/exercitiu fizic/ridicat greutati), incontinenta imperioasa sau de urgenta (apare o senzatie brusca si intensa de a urina urmata de pierderea involuntara de urina), incontinenta urinara prin prea plin (se pierde constant urina din cauza unei vezici urinare care nu se goleste complet), incontinenta functionala (o afectiune fizica/mentala impiedica mersul la toaleta in timpul util), incontinenta mixta (mai multe tipuri de incontinenta combinate) si incontinenta totala (pierderea continua si totala de urina, cea mai grava forma de incontinenta).

In functie de clasificarea mentionata anterior, cauzele pentru care apare incontinenta urinara sunt specifice fiecarui tip in parte. Astfel, incontinenta de stres apare in urma slabirii/lezarii musculaturii care controleaza mictiunea (muschii planseului pelvian si sfincterul uretral).

Incontinenta imperioasa este cauzata de hiperactivitatea muschilor detrusori, care controleaza vezica urinara. Incontinenta prin prea plin apare in urma unei obstructii sau blocaj la nivelul vezicii, impiedicand golirea sa completa. Incontinenta totala poate fi cauzata de o problema cu vezica urinara de la nastere, o leziune la nivelul coloanei sau o fistula care se poate forma in apropierea vezicii urinare. Anumite bauturi, alimente si medicamente pot actiona ca diuretice, conducand la incontinenta urinara temporara: alcool, cofeina, bauturi carbogazoase, ciocolata, ardei iuti, alimente bogate in condimente/zahar/acid, medicatie cardiaca si pentru tensiunea arteriala, sedative, relaxante musculare, doze mari de vitamina C. Unele afectiuni preexistente, precum infectia de tract urinar si constipatia pot conduce de asemenea la aparitia incontinentei. Sunt cunoscuti si cativa factori care cresc predispozitia pentru incontinenta urinara, respectiv: obezitate, istoric familial de incontinenta, o tumoare la nivelul tractului urinar, boli neurologice, varsta inaintata, la femei histerectomia, sarcina si nasterea pe cale vaginala, la barbati cancerul de prostata sau prostata marita.

Pentru a stabili tratamentul corect este in primul rand necesar un diagnostic care sa ajute la determinarea tipului de incontinenta. Medicul va efectua o examinare fizica si va solicita istoricul medical. De asemenea, sunt sanse sa recomande analize ale urinei, jurnal al vezicii urinare (timp de cateva zile se inregistreaza cantitatea de lichide, momentul urinarii, cantitatea de urina, senzatia imperioasa de a urina si numarul de episoade de incontinenta), masurarea urinei reziduale (dupa ce eliminati urina, medicul verifica cantitatea de urina ramasa in vezica cu un cateter sau cu ecografie – o cantitate mare de urina ramasa poate indica o obstructie la nivelul tractului urinar sau probleme cu nervii/muschii vezicii. Dupa caz, se mai pot impune explorari urodinamice si ecografie pelvina.

Primele recomandari medicale vizeaza schimbarea stilului de viata pentru a ameliorarea simptomelor, respectiv controlul greutatii corporale si eliminarea cofeinei, a alcoolului si a alimentelor acide, exercitii pentru planseul pelvian (exercitii Kegel), antrenarea vezicii urinare pentru controlul acesteia. Sunt de ajutor si reducerea consumului de lichide, scaderea in greutate si cresterea nivelului de activitate fizica. Exista si produse de tipul absorbantelor care redus disconfortul asociat acestei afectiuni. Medicatia se prescrie daca nu sunt suficiente modificarile acestea si include anticolinergice (calmeaza o vezica hiperactiva), alfa blocante si estrogen cu aplicare locala. Injectiile cu Botox pot fi utile pentru persoanele care nu au fost ajutate de medicatia de prima intentie. Dispozitivele care pot fi folosite pentru incontinenta femeilor includ insert uretral (un dispozitiv mic introdus in uretra inainte de o activitate spefica care actioneaza ca un dop), pesar (un inel rigid introdus in vagin si purtat intreaga zi, care sustine vezica).

In unele cazuri este necesara interventia chirurgicala. Pentru incontinenta de stres, scopul este de a reduce presiunea asupra vezicii urinare si de a intari musculatura care controleaza urinarea. Interventia chirurgicala pentru incontinenta imperioasa include marirea vezicii sau implantarea unui dispozitiv care stimuleaza nervul ce controleaza muschii detrusori. Interventiile chirurgicale presupun folosirea de tesut din corp, material sintetic sau plasa metalica pentru a crea o legatura intre uretra si zona cu muschi unde vezica se conecteaza de uretra, mentinand-o inchisa, in special cand tusiti sau stranutati. La barbati poate fi implantat un inel plin cu lichid in jurul gatului vezicii pentru a tine sfincterul urinar inchis pana apare nevoia de a urina (sfincter urinar artificial).

Complicatiile care pot aparea in urma incontinentei sunt probleme ale pielii (iritatii locale), infectii de trac urinar si, desigur, afectarea vietii personale.