Infectia de tract urinar sau infectia urinara este o infectie care apare in orice parte a sistemului urinar (rinichi, uretere, vezica urinara si uretra), insa majoritatea sunt localizate in portiunea sa inferioara, respectiv vezica urinara si uretra, fiind cauzate in general de bacterii (uneori pot fi implicati si fungi sau virusuri).
Din punct de vedere statistic, femeile sunt expuse unui risc mai mare de a dezvolta infectie urinara comparativ cu barbatii ca urmare a structurii anatomice (distanta mai scurta de la uretra la anus si deschiderea uretrala a vezicii urinare, spre deosebire de barbati). Daca atunci cand sunt limitate la nivelul vezicii urinare sunt deranjante si dureroase, cand se extind la rinichi pot deveni periculoase.
Simptomele nu sunt intotdeauna prezente in cazul acestei afectiuni, insa pot include: o senzatie puternica si persistenta de urinare, o senzatie de arsura la mictiune, eliminarea de cantitati mici si dese de urina, urina tulbure sau cu miros neplacut, hematurie (urina de culoare rosie sau roz), durere pelviana (la femei), durere rectala (la barbati), confuzie si agitatie (la varstnici). Exista si o diferentiere a simptomelor in functie de zona afectata a tractului urinar. Astfel, atunci cand infectia este localizata in rinichi (pielonefrita acuta) apar: durere flancara (in regiunea superioara si laterala a spatelui), febra mare, frisoane, greata si varsaturi. Atunci cand infectia urinara este localizata in vezica urinara (cistita) apar: durere pelviana, disconfort in regiunea inferioara a abdomenului, urinare frecventa si dureroasa, hematurie. Iar cand infectia este localizata in uretra (uretrita) apar: senzatie de arsura la urinare, scurgere.
Infectia urinara apare de obicei atunci cand bacteriile patrund prin uretra in tractul urinar si incep sa se multiplice in vezica urinara. Desi sistemul urinar este conceput sa mentina la distanta patogenii, uneori esueaza. Cistita este de obicei cauzata de bacteria Escherichia coli (E.coli), o bacterie aflata in mod normal in tractul gastrointestinal. Uretrita apare cand bacterii din tractul gastrointestinal se transmit de la anus la uretra; pentru ca uretra feminina este aproape de vagin si infectiile cu transmitere sexuala (gonoree, herpes, chlamydia si mycoplasma pot sa cauzeze acest tip de infectie). Printre factorii de risc, pe langa sexul feminin, se numara si activitatea sexuala (femeile active sexual sau cu parteneri multipli), varsta inaintata, anumite metode contraceptive (diafragma sau spermicidele), menopauza, anomaliile tractului urinar, blocajele din tractul urinar (calculi renali, prostata marita sau cancer), sistemul imunitar slabit (diabet, chimioterapie sau HIV), folosirea unui cateter, o interventie chirurgicala recenta la nivelul tractului urinar.
Pentru diagnosticul unei infectii urinare se impun urmatoarele teste si investigatii: sumar de urina (se urmaresc leucocite, hematii sau bacterii in urina), urocultura (se identifica bacteria exacta cauzatoare a infectiei, respectiv medicatia eficienta pentru tratament), investigatii imagistice ale tractului urinar (ecografie, tomografie computerizata, RMN), pielograma intravenoasa (radiografie a tractului urinar cu ajutorul unei substante de contrast). In cazul in care medicul suspecteaza ca infectia urinara a avansat in portiunea superioara a tractului urinar poate recomanda si teste de sange. De mentionat ca in cazul analizelor de urina este extrem de importanta respectarea regulilor de igiena (pentru a preveni contaminarea) si prelevarea unei mostre din jetul mijlociu de urina; medicul sau asistentul medical va va explica in detaliu procedura de recoltare corecta. In cazul infectiilor urinare recidivante, medicul urolog poate efectua o cistoscopie cu ajutorul unui tub lung si subtire (cistoscop) cu care vede interiorul uretrei si al vezicii urinare.
Antibioticele reprezinta tratamentul de prima intentie pentru infectiile de tract urinar. Tipul de antibiotic si durata administrarii sale depinde de starea de sanatate si tipul de bacterie cauzator al infectiei. In cazul infectiilor simple, simptomele dispar in decurs de cateva zile de tratament (de obicei 5 zile), dar este important sa urmati antibioterapia pentru durata indicata de medic. Exista si situatii cand durata tratamentului este doar de 1-3 zile, dar acest aspect depinde de simptomele specifice si de istoricul medical al pacientului. Uneori poate fi prescrisa medicatie analgezica care amorteste vezica urinara si uretra pentru a ameliora senzatia de arsura la urinare. Si infectiile urinare frecvente se trateaza tot cu ajutorul antibioticelor, insa pot presupune o durata de administrare de 6 luni sau mai mult, o doza unica de antibiotic puternic sau terapie vaginala cu estrogen (pentru femeile aflate in perioada post menopauza). Infectiile urinare severe pot sa necesite antibioterapie administrata intravenos.
Este important sa tratati infectia urinara cat mai rapid, pentru a evita extinderea la alte regiuni ale tractului urinar. Atunci cand nu sunt tratate corespunzator infectiile urinare pot cauza complicatii importante, precum: infectii recurente, leziuni renale permanente, risc crescut de a naste copii cu greutate mica sau prematuri (pentru gravide), strictura uretrala (la barbati), sepsis (o complicatie potential fatala a unei infectii cand aceasta avanseaza pana la rinichi).
Pentru programari la consultatii 0763 354 861.